Deci, iată câteva curiozităţi despre Polul Nord şi unele informaţii care sper că vă vor fi interesante.

Polul Nord este cel mai nordic punct de pe Pământ.

Este punctul precis al intersecţiei axei Pământului şi suprafeţei Pământului.

La Polul Nord toate direcţiile duc spre sud.

Latitudinea sa, este de 90 de grade nord şi toate liniile de longitudine se întâlnesc aici (precum şi la Polul Sud, capătul opus al Pământului).

Polaris, uzual numită Steaua Polară, stă aproape nemişcată pe cer deasupra polului, făcând-o un punct fix excelent, utilizat în navigaţia după stele în emisfera nordică.

Polul Nord se află în mijlocul Oceanului Arctic, pe apă şi este aproape întotdeauna acoperit cu gheaţă.

Gheaţa este aproximativ de 2-3 metri grosime.

Adâncimea oceanului de la Polul Nord este de mai mult de 4000 de metri.

Teritoriul canadian Nunavut se află cel mai aproape de Polul Nord.

De asemenea, aproape de pol este şi cea mai mare insulă din lume, Groenlanda, o ţară independentă în cadrul Regatului Danemarcei.

Insula Kaffeklubben, o mică insulă din nordul extrem al Groenlandei, este considerată ca partea de uscat care se află cel mai aproape de Polul Nord geografic, este la o distanţă de 707 kilometri.

Sunt mai mulţi Poli Nordici

Sunt doi Poli Nord.

Polul Nord terestru este un punct geografic fix care este diametral opus Polului Sud terestru pe axa de rotaţie a planetei noastre; este partea de sus a vârfului de rotire a Pământului.

Polul Nord Magnetic este punctul unde câmpul magnetic este perpendicular pe suprafaţa Pământului, “scufundat” adânc pentru a forma un elipsoid rotativ.

Polul Nord Magnetic nu este staţionar.

Doar în ultimul secol el a migrat spre nord de la un punct situat în Canada aproximativ la 71 grade latitudine, la poziţia actuală de aproximativ 85 grade nord, în Oceanul Arctic.

Desigur, Pământul are şi un Pol Magnetic Sudic, dar Polul Magnetic Nordic nu este neapărat antipodal sau diametral opus cu el.

Chiar acum ei sunt abătuţi cu mai mult de 20 grade latitudine.

Atunci când săgeata compasului arată spre punctul nord, ea de fapt este îndreptată spre Polul Nordic Magnetic.

Polul Nord magnetic mai este numit şi geomagnetic.

Se calculează folosind modelele matematice bazate pe o linie imaginară care trece prin centrul geomagnetic al Pământului.

De-a lungul secolului trecut, Polul Nordic geomagnetic a migrat din Groenlanda în Canada.

Polii geomagnetici se deplasează cu timpul, deoarece câmpul magnetic este produs de mişcarea aliajelor de fier topit din stratul extern a nucleului Pământului.

Deci cui îi pasă de nordul geomagnetic? În primul rând, vânătorilor după Aurora Boreală.

Cele mai spectaculoase privelişti a Aurorei Polare au loc într-un inel centrat în jurul Polului Nord geomagnetic.

Aurora este splendidă, dar dacă vreţi ceva cu adevărat distractiv, poziţionaţi-vă la Polul Nord magnetic cu o busolă.

Dacă veţi ţine busola orizontal, acul va face unul dintre cele trei lucruri: va indica acelaş loc ca şi ultima dată când aţi folosit-o, se va roti încet, înainte de a se opri la un punct întâmplător sau va indica spre ceva magnetic, spre ceva ce purtaţi pe voi

Curiozităţi despre revendicările teritoriale şi explorarea Polului Nord

Marcarea ca un alt tip de revendicare de proprietate, un submarin rusesc a înfipt steagul naţional în partea de jos a Oceanului Arctic, la Polul Nord terestru, în 2007.

Ruşii poate şi au plantat steagul, dar submarinele americane au ajuns aici primele: USS Nautilus a fost primul care scufundat şi a tranzitat Polul Nord pe 3 august, 1958.

De fapt, la Polul Nord nimeni nu trăieşte. Popoarele inuite, care trăiesc în regiunile arctice din apropiere de Canada, Groenlanda şi Rusia, niciodată nu au făcut case la Polul Nord.

Gheaţa este în mişcare continuie, făcând-o aproape imposibilă stabilirea unei comunităţi.

Robert E.Peary a depăşit submarina Nautilus cu aproape jumătate de secol.

Echipa lui, cu ajutorul săniilor trase de câini, pretinde a fi prima călătorie înregistrată care a atins Polul Nord terestru în 1909.

Dar, medicul şi exploratorul Frederick Cook spunea că el a ajuns la pol în aprilie 1908.

Cercetările ulterioare au pus sub semnul întrebării ambele revendicări, dar Peary a avut un mecanism PR (Public relations) mai bun şi în general este considerat tipul care (probabil) a fost primul acolo.

Când Peary s-a reîntors din expediţie, el a făcut un decret îndrăzneţ, precum că “ar fi luat în mod oficial în posesie întreaga regiune, inclusiv şi cele adiacente”, pentru Statele Unite ale Americii.

Aceasta însă nu s-a înrădăcinat.

Şi acum, după mai mult de un secol, rămâne o problemă controversată, ceea ce priveşte ţara care deţine această parte a Arcticii.

Acest nou război rece, ţine de comerţ şi resurse: Conform unui studiu geologic a SUA din 2008, Arctica deţine 20 la sută din zăcămintele de petrol şi gaze naturale nedescoperite şi recuperabile.

Cele mai multe din depozitele de petrol şi gaze sunt probabile în Zonă economică exclusivă care se extinde la 200 de mile marine în larg şi aparţine ţărilor de la coasta Arcticii.

Analiştii cred că fundul mării de la Polul Nord terestru, situat aproximativ la 4 kilometri sub apă, probabil, este lipsit de resurse.

Mai multe curiozităţi despre Polul Nord şi explorarea lui

Primul zbor peste Polul Nord, a fost efectuat de exploratorul norvegian Roald Amundsen şi Umberto Nobile pe dirijabilul “Norge” (Norvegia), pe 12 mai 1926.

Prima excursie spre Polul Nord în singurătate a efectuat-o japonezul Naomi Uemura pe 29 aprilie 1978, parcurgând 725 km pe o sanie cu câini în timp de 57 de zile.

Prima expediţie pe schiuri a fost efectuată de rusul Dmitry Shparo, pe data de 31 mai 1979.

Participanţii au parcurs 1500 de kilometri timp de 77 de zile.

Primul care a trecut în înot Polul Nord, a fost Lewis Gordon Pugh.

El a înotat un kilometru timp de 18 minute şi 50 de secunde în apa cu o temperatură de -2 grade Celsius, în iulie 2007.

Polul Nord are anotimpuri

La fel ca şi oriunde pe Pământ, aici temperatura variază în funcţie de perioada anului.

La Polul Nord este mult mai cald decât Polul Sud.

Acest lucru se datorează faptului că se află la o altitudine mică (la nivelul mării) şi este situat în mijlocul oceanului, unde este mai cald decât pe continentul acoperit cu gheaţă din Antarctica.

Dar, nu sunt chiar temperaturi de plajă.

Polul Nord este cel mai cald în iulie, cu o medie zilnică a temperaturii de 1 grad Celsius, iar în februarie temperaturile scad până la -35 de grade Celsius.

Cantitatea de lumină primită în fiecare zi, de asemenea, depinde de perioada anului.

Deoarece Pământul se roteşte în jurul unei axe înclinate precum şi în jurul soarelui, lumina soarelui se resimţeşte la extremele polilor.

De fapt, Polul Nord are numai un răsărit de soare (la echinocţiul din martie) şi un apus de soare (la echinocţiul din septembrie).

În Alaska, Norvegia precum şi în alte ţări din Cercul Arctic, ziua durează şase luni, perioadă de vară în care soarele este în mod continuu deasupra orizontului.

Iar, alte şase luni soarele este tot anotimpul sub orizont, perioada de iarnă, în care aproape tot timpul este întuneric.

Aici este viaţă

Urşii polari, vulpile arctice şi alte animale terestre rare ori migrează spre Polul Nord.

Gheaţa în derivă este un habitat imprevizibil şi nu permite rute de migrare regulate sau stabilirea vizuinilor unde să crească puii.

Cu toate acestea, urşii polari, uneori, se plimbă prin zonă în căutarea hranei.

Ecosistemul submarin de la Polul Nord este mai variat decât cel de deasupra gheţii.

Creveţii, anemonele de mare şi crustaceele mici populează zona.

Focile inelate, o pradă obişnuită a urşilor polari, de asemenea, rătăcesc prin regiune.

Mamiferele mari marine, cum ar fi narvalul, sunt mult mai rari.

Mai multe specii de peşti locuiesc la Polul Nord.

Codul arctic (Arctogadus glacialis). Codul arctic sunt peşti mici, de obicei găsiţi aproape de fundul mării, aproape de sursa lor de mâncare, criveţi mici şi crustacee.

Păsările sunt vizitatori frecvenţi al Polului Nord.

Chira Arctică, are cea mai lungă migraţie anuală dintre toate speciile de pe planetă, îşi petrece primăvara şi vara în Arctica, deşi foarte rar la Polul Nord.

Apoi ea zboară spre sud, spre Cercul Polar Antarctic. Chira Arctică face o migrare tur-retur din Arctica în Antarctica în fiecare an.

La fel ca şi Chira Arctică, toate celelalte păsări înregistrate în apropiere de Polul Nord sunt migratoare, aşa ca Presura de Omăt şi pescăruşii.

Cu toate că, condiţiile aici pot fi considerate prea dure pentru cei mai mulţi oameni, totuşi există triburi native inuite care trăiesc în mare parte în Alaska şi nordul Canadei.

Întinderile de la periferia Cercului Polar sunt un loc grozav pentru a vedea urşii polari în sălbăticie.

Pe lângă urşii albi aici pot fi întâlnite şi alte animale aşa ca, orca, balena cu cocoaşă sau albă, vulpea arctică şi renul Svalbard.

Un animal pe care nu îl veţi vedea aici este pinguinul. Ei trăiesc la Polul Sud.

Totuşi, în Cercul Polar pot fi văzute unele specii de păsări zburătoare asemănătoare cu pinguinii aşa ca, puffinul, papagalul auklet şi alca cu oglindă.

sursa     inbors.com