Pisania de la intrare, în slavonă, are următorul cuprins: "Binecinstitorul si de Hristos iubitorul, Io Stefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Țării Moldovei, fiul lui Bogdan voievod, a zidit acest lăcaș întru numele sfîntului și slăvitului mare mucenic si purtător de biruință Gheorghe, care s-a si început a se zidi în anul 1700 (1492), luna mai 30 si s-a sfîrșit în același an, luna octombrie 28, iar al domniei sale în anul al 30 și șaselea curgător". Conform datelor din pisania bisericii rezultă că biserica Sf. Gheorghe a fost construită în mai puțin de 5 luni, în anul 1492. Biserica Sfîntul Gheorghe este situată în imediata vecinătate a Curților Domnești.

Înfățișarea actuală este rezultatul restaurărilor făcute de arhitectul francez E.A.Lecomte de Nouy si arh. C.Băicoianu între 1897-1904, urmate de cele din 1926-1929 și 1954.

Din punct de vedere arhitectonic, biserica este o îmbinare între stilul bizantin și cel gotic. Turla de 26 m întărește impresia de suplețe și eleganță. La exterior, biserica era inițial decorată cu piatră de carieră, dar în timpul lui Petru Rareș a fost pictată. Biserica "Sf. Gheorghe" din Hîrlău este cel mai vechi edificiu rligios din Moldova care a avut pictură exterioară, însă cu timpul s-a deteriorat și în 1791, cu ocazia unor lucrări de reparații a fost tencuită și văruită. În 1897, cu ocazia restaurării, tencuiala, care încă nu căzuse, a fost înlăturată complet, putîndu-se desluți pictura exterioară. Ea cuprindea: Judecata de apoi, pe fațada vestică, Arborele lui Iseu, pe fațada sudică, Cinul, pe absidele laterale şi absida altarului şi Imunul acatist cu Rugul în flăcări şi Asediul Constantinopolului, pe fațada nordică.

Din nefericire restauratorii au înlăturat pictura, care nu era chiar așa de ștearsă ca să nu se poată reface, punînd în loc actualul parament din piatră aparentă, cioplită sub formă de mici dreptunghiuri. Un brîu median, alcătuit din patru rînduri de cărămizi smălţuite (verde, galben, brun, vînat) înconjoară biserica şi împarte acest parament de piatră în două registre inegale. Deasupra paramentului de piatră sînt două rînduri de ocniţe, despărțite prin trei rînduri de cărămizi roșii. Ocnițele de la rîndul inferior sunt mai mari, iar între arcurile lor prezintă rozete-disc smălţuite. Deasupra ocnițelor mici, sub streașină, sînt trei rînduri de rozete-disc smălţuite, despărțite între ele prin rînduri de cărămizi din care două sînt smălţuite. Rozetele-discuri, cu culori diferite, prezintă diverse figuri: capul de zimbru, lei în două feluri, sirena cu două cozi, steaua cu raze încovoiate, grifonul, alt grifon şi doi balauri încolăciți.

În privința picturii interioare unii specialiști au considerat că aparține epocii lui Ștefan cel Mare, dar în ultimul timp cîstigă adepți părerea că ar fi fost realizată în anul 1530, în epoca lui Petru Rareș de către meșterul Gheorghe din Tricala, înmormîntat în acel an în biserică. Datorita fumului de la lumînări, a profanării de către invadatori, dar și a intemperiilor pictura este puternic deteriorată.

Pe lînga valoroasa pictură murală, care face din biserica "Sf. Gheorghe" o adevărată Pinacotecă, pe pereții interiori, mai ales în altar, sînt numeroase însemnări. Ele constituie o adevărată cronică istorică. Aceste însemnări amintesc despre unii slujitori ai bisericii de demult și fapte ale unor domnitori.

Dintre numeroasele însemnări în slavonă, latină, greacă, armeană, arabă, rusă și germană se remarcă cea de pe peretele nordic din altar făcută cu prilejul năvălirii oștilor poloneze în frunte cu regele loan Sobiețki în 1691: "Ano 1691 Rex Poloniae Ion II cum exercitu fuit".

Biserica a avut și o gropnitță pe latura de nord, între pronaos și naos, aici fiind înhumat în 1626 domnitorul Radu Mihnea, strămutat ulterior la Bucuresti.

Clopotnița, din beton armat, situată la nord-est de biserică imită arhitectura zvonițelor moldovenești din secolul al XVIll-lea, avînd aspect de zid străbătut cu arcade în care atîrnă clopotele. Pînă în anul 1904 biserica avea o clopotniță de zid cu turn și cu boltă de intrare.

La sud de biserică, lîngă un vad al Bahluiului, se află ruinele curții domnești.

 sursa    moldovenii.md