Suprafaţa scuarului este de 9 hectare. În perioada sovietică purta denumirea de Parcul Biruinţei.
În anul 1830 conform proiectului lui Avraam Melnikov a început construcţia complexului Catedralei în stilul clasicismului tîrziu rus, care consta din Catedrala Naşterii Domnului şi o Clopotniţă înaltă. În anul 1836 Catedrala şi Clopotniţa au fost sfinţite şi tot atunci a început plantarea parcului. În timpul Celui de-al Doilea Război Mondial, Catedrala a avut de suferit în urma bombardamentelor, însă, pînă în anul 1956 a fost complet restaurată.
În decembrie 1962, în timpul nopţii, Clopotniţa a fost aruncată în aer şi demontată, pe locul ei a fost construit un havuz, iar Catedrala a fost transformată într-un centru de expoziţie. Biserica a fost întoarsă credincioşilor, sfinţită din nou în anul 1996, iar în anul 1998 Clopotniţa a fost restabilită şi a fost reconstruită cupola Catedralei, devenind mai înaltă, însă, încălcînd proporţiile stricte ale concepţiei autorului.
La intrarea în Parcul Catedralei dinspre Piaţa Marii Adunări Naţionale se află Porţile Sfinte, situate strict pe o axă cu Clopotniţă şi Catedrala.
Acest monument al arhitecturii a apărut în anul 1840 şi a fost construit după proiectul arhitectului Luca Zauşkevici, fiind numit Arcul de Triumf. Arcul de la Chișinău a fost construit după un model similar de la Roma şi a fost numit la fel. Acest Arc era destinat pentru un clopot de 400 puduri, turnat din puşti turceşti, împreună cu alte 4 clopote mai mici, chiar în cetatea Izmail şi apoi transportate la Chișinău. Iar acest lucru s-a datorat faptului că cel mai mare clopot al turnului nu încăpea în Clopotniţă. Clopotele au fost turnate de meşterul Vasili Losenko de la Kiev. Astfel, Chişinăul a mai obţinut un monument arhitectonic.
Pe timpurile sovietice, Arcul a fost redenumit în Arcul Biruinţei şi pe lespezi au fost gravate numele eroilor Uniunii Sovietice, care au murit în timpul operaţiunii Iaşi-Chișinău. În prezent nu a mai rămas nici urmă a acestor nume, iar Arcul se numește Porţile Sfinte. Pe Arc a fost instalat un orologiu imens, cumpărat pe timpuri din Austria, care bate la fiecare sfert de oră şi la fiece oră. În prezent, orologiul nu mai funcţionează, ceasul însă merge.
Parcul, care împrejmuieşte complexul Catedralei are un aspect mai somptuos, de paradă chiar faţă de parcul Stefan cel Mare. Partea sa centrală reprezintă un spaţiu deschis şi doar aleile laterale sînt prevăzute pentru vizitatorii, care caută umbră. În parc sînt mulţi arbori şi arbuşti decorativi, iar cei mai mulţi dintre copacii parcului şi-au depăşit centenarul. La fel ca în alte parcuri aici au loc multe manifestări culturale şi sărbători, mai ales bisericeşti, cînd în piaţa din faţa Catedralei se adună mulţimi de credincioşi pentru care Soborul s-a dovedit a fi neîncăpător.
Tot acest ansamblu arhitectonic împrejmuit de parc este o nestemată a Chişinăului şi este vizitat de numeroşi turişti şi oaspeţi ai capitalei.
De-a lungul aleilor laterale ale parcului adiacente străzii Bănulescu Bodoni se află terenul de joacă pentru copii şi o zonă special amenajată pentru antrenamente sportive, aici întotdeauna este aglomeraţie. La intrarea în parc se află o cafenea confortabilă. Pe aleea, care duce spre ieşirea din parc spre strada Puşkin sînt cîteva havuzuri, care însă în ultimii ani nu mai funcţionează.