Italia este de ani buni în Top 3 al celor mai vizitate țări europene, schimbînd pozițiile cu Spania și Franța.

 

Aproape 80 de milioane de turiști ajung anual în Peninsulă. Dincolo de Roma, Florența, Veneția, farmecul Italiei poate fi descoperit și în orășele, mai mult sau mai puțin afectate de turismul de masă. Am ales pentru dumneavoastră cîteva dintre ele. 

 

Portofino. 

 

E cel mai mic și cel mai colorat dintre cele 10. Orășelul-stațiune construit pe malurile unui golf atrage multe celebrități, fiind printre cele mai scumpe localități italiene. O plimbare pe străduțele sale întortocheate vă va rămîne mult timp în clasamentul amintirilor de călătorie. Mergi să-l vezi în octombrie sau în aprilie, cînd sînt șanse să nu fie atît de aglomerat

 

 

 

Alghero.

 

E în Sardinia, unde în general mergi pentru marea turcoaz și plajele incredibile din nord-estul și din sudul insulei. Alghero e însă o surpriză extrem de plăcută. E un oraș-cetate, la malul mării, cu străzi pitorești cu denumiri bilingve, în catalană și italiană, și cu terase care umplu piațetele, unde mănînci printre localnici

 

Positano.

 

Coasta Amalfitană are mai multe orășele care te vrăjesc, Positano fiind însă cel mai spectaculos cu plaja lui de nisip și pietricele, aflată la capătul pantelor abrupte pe care a fost construit.  Clădirile colorate care parcă se suprapun atrag foarte mulți turiști, o idee bună fiind să mergi într-un final de septembrie.

 

 

Tropea.

 

E o minune de orășel din Calabria. Are două plaje spectaculoase, deasupra uneia atîrnînd parcă suspendate casele construite  în continuarea stîncilor. Santuario de Santa Maria se înalță pe o culme care se ridică din mare în fața orașului, și imaginile din biserică și grădina ei compensează efortul urcării treptelor abrupte.

 

Modica.

 

E orașul italian al ciocolatei. Dacă vreți să încercați ciocolată ciudată, aici trebuie să mergeți!  E plin de ciocolaterii artizanale, în care poți degusta ciocolată cu o textură aparte și  în combinații pe care le credeam imposibile, cum sînt cele cu ardei iute sau cu piper. Ciocolata de Modica se face după o veche rețetă aztecă pe care au adus-o spaniolii din Mexic și au popularizat-o cît timp au stăpînit Sicilia.  

 

Matera.

 

Capitala Culturală a Europei în 2019, e unul din cele mai stranii orașe pe care le-am vizitat. Centrul istoric “Sassi” e o înșiruire de case construite direct în stîncă.  Majoritatea sînt acum goale, după ce, în anii 50, guvernul italian a decis să relocheze oamenii care mai locuiau practic în peșteri, în condiții de preistorie. Acum, o parte din aceste case sînt transformate în pensiuni și restaurante. 

 

San Gimignano.

 

E doar unul dintre orășelele care au făcut din Toscana una din cele mai aglomerate zone ale Italiei. Ce îl distinge? Turnurile gemene medievale care străjuiesc centrul istoric, aflat în patrimoniul UNESCO. Orașul, construit pe o culme în jurul anului 1000, este bine conservat și cînd te plimbi pe străduțele pietruite practic călătorești și în timp.  

 

 

 

 Assisi.

 

E un oraș vechi, cu o semnificație aparte pentru catolicii italieni, fiind locul de naștere al Sfîntului Francisc. Sunt foarte multe biserici impresionante, de la Basilica Sfîntului Francisc la Catedrala San Rufino, de la Santa Maria Maggiore la Basilica Santa Chiara, unite de niște străzi înguste, străjuite de case construite din piatra specifică zonei.

 

 

 Polignano a Mare. 

 

La sud de Bari e acest oraș cu case albe, construite în prelungirea stîncilor de pe coastă. Străduțele mici, pietruite, sînt perfecte pentru plimbări, în care poți întîlni doar localnici, dacă nu le vizitezi în plină vară. O zi însorită de octombrie e perfectă la Polignano.  

 

 

Alberobello.

 

E un loc unic. I-aș spune orașul lui Oblio. Casele cu acoperișul de piatră țuguiat se numesc trulli și par inventate pentru un decor de poveste. Nu este însă așa. Casele sînt autentice și sînt construite din pietre de calcar, care se găsesc în zonă, fără a se folosi mortar, după o tehnică preistorică

 

 

sursa  libertatea.ro