Orasul Siret, a doua capitală domnească dupa Baia, are o istorie ale cărei urme se regăsesc în Neolitic. Prima atestare documentară a orașului Siret, ca un tîrg important datează din anul 1340. Sas construiește cetatea și mută capitala de la Baia la Siret.
Biserica Sfînta Treime din Siret este considerată a fi una dintre cele mai vechi biserici de piatră din Moldova și prima construită dupa planul triconc, de tip bizantin. Biserica prezintă proporții reduse pentru o biserica domnească. Este construită din piatră brută de carieră, în formă de cruce treflată cu cupole. Turla lipsește. Fațada este alcătuită din cărămidă simplă sau smălțuită. Exteriorul este ornat cu discuri ceramice policrome, flori cruciforme și cărîmizi, cu ocnițe oarbe. Biserica nu a fost pictată.
După cum a scris cronicarul Ion Neculce în prima legendă din "O samă de cuvinte", prima capitală a Moldovei a fost orașul Siret. Acesta a atribuit lui Dragoș Vodă construcția bisericii, alături de o curte domnească fortificată pe care ar fi ridicat-o aici. După cuvintele cronicarului, "Dragoș-vodă, așa povestescu oamenii cum că, dacă au descălecat Țara Moldovii, au descălecat tîrgul Siretiului. Și i-au fost scaonul domnii(i) sale acolo. Și au făcut zamca, cetate de pămînt, și în zamcă case domnești și lîngă zamcă biserica de piiatră. Și hramul bisericii este Sf(î)nta Troițe, care și pînă astăzi iaste și să slujaste sfînta liturghie".
Istoricul Nicolae Iorga a atribuit ctitoria bisericii domnitorului Petru I Musat (1374-1391), pe baza studierii materialului de zidarie si a tehnicii folosite. Acesta a avut pentru un timp resedinta domneasca in orasul Siret. Cercetarile arheologice efectuate la inceputul secolului al XXI-lea aveau sa confirme datarea monumentului la finele secolului al XIV-lea, cat si rolul sau de capela a Curtii Domnesti de la Siret. S-a infirmat ipoteza avansata in anii 60-70 ai secolului al XX-lea ca biserica actuala ar fi o refacere din temelii datînd de la inceputul secolului al XV-lea, din primii ani ai domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432), negasindu-se niciun indiciu care sa ateste existenta unei constructii anterioare.
Biserica Sfanta Treime din Siret nu a fost pictata niciodata. Un iconostas valoros realizat in stilul „baroc moldovenesc", datand cel putin de la inceputul secolului al XIX-lea, a fost renovat in anul 1841 de catre negustorul Panait Goras cu ajutorul parohienilor si inlocuit cu unul nou in anul 1995. Actuala catapeteasma este confectionata din lemn de stejar de catre mesterul popular Vasile Gaman din satul Nemtisor (judetul Neamt).
In pronaos, Biserica Sfanta Treime din Siret adaposteste mai multe pietre funerare din secolele XVI-XVII, impodobite cu elemente sculpturale de epoca.
Cea mai veche piatra funerara este a unui armean si are ca motiv ornamental o floare iesind dintr-un vas. Pe ea se afla urmatoarea inscriptie in limba armeana: "Aceasta este piatra de mormant a raposatului Marcu, fiul preotului Sahag, care a murit la 1553".
Un anume pan Nicolae a infrumusetat doua morminte din pronaos, care apartineau parintilor sai: negustorul Lazar si sotia sa, Teodosia. Piatra din partea stanga a pronaosului contine ornamente orientale si gotice, avand urmatoarea inscriptie in limba slavona: "Acest mormant l-a facut si infrumusetat pan Nicolae tatalui sau Ioan, numit Lazar negustor, care s-a si inmormantat aici ... in anul 7085 (=1577) martie 1". Piatra din partea dreapta a pronaosului contine ornamente asemanatoare: "Acest mormant l-a facut si infrumusetat pan Nicolae mamei sale Teodosia, sotia lui Lazar, care s-a mutat la vesnicile lacasuri - vesnica ei pomenire - in anul 7084 (=1576) ianuarie 7".
In a doua jumatate a secolului al XIX-lea, peretele nordic al bisericii Sfanta Treime din Siret se crapase din cauza greutatii naosului, ceea ce a necesitat in 1873 inlocuirea boltii vechi si a acoperisului. Reparatiile din 1890 au dus la inlocuirea acoperisului de sindrila cu unul din olane, fatadele Biserica Sfanta Treime din Siret au fost tencuite si s-a adaugat o turla falsa deasupra naosului. Ulterior peretilor li s-au alipit talpi de piatra pentru cresterea rezistentei monumentului. O restaurare partiala a avut loc în anul 1922.