Dendrariul la început a avut o suprafaţă de 73 de hectare, în prezent a fost extins pînă la 83 de hectare. Este situat în partea de vest a Chişinăului, în valea pîrîiaşului Durleşti, între străzile I. Creangă, V. Lupu, E. Сoca şi A. Şciusev. Stilul arhitectural şi de planificare al Dendrariului – este unul de peisaj cu elemente nesemnificative de peisaj regulat.
În Dendrariu sînt prezentate mai mult de o mie de tipuri şi forme de plante lemnoase. Există sectoare cu elemente ale vegetaţiei forestiere din Moldova. Este bogată colecţia de seminţe de legume, seminţe oleaginoase, rozacee ş.a. Colecţia de conifere numără mai mult de 50 de denumiri din zone floristice diferite ale globului.
Dendrariul este un parc cu un anumit regim de frecventare, este un loc de agrement public. Este luat sub protecţia statului ca monument al arhitecturii de configuraţie − peisaj. Primul lucru, care uimeşte persoana care a intrat aici pentru prima oară – este senzaţia că e nemărginit. Dendrariul este loc, pe care orăşenii îl preferă demult ca un loc de odihnă, plimbări. Aici puteţi întîlni mulţi excursionişti, care vin în grupuri sau individual, elevii şcolilor din apropiere, colegilor şi studenţii Universităţii Pedagogice, cu care se mărgineşte parcul, vin aici să se pregătească de examene, seminarii. Am întîlnit mai multe grupuri de turişti străini, care se plimbau pe aleile parcului, iar acest lucru nu e deloc este surprinzător, căci Parcul dendrologic a fost mult timp şi pe bună dreptate în lista principalelor atracţii ale capitalei noastre.
Aici e întotdeauna linişte, zgomotul urban practic nu se aude pe teritoriul parcului şi începeţi să uitaţi pur şi simplu că vă aflaţi în centrul oraşului. Şi mai surprinzător este faptul că parcul nu arata ca unul artificial şi construit, este foarte organic, iar dacă nu vă place peisajul regulat al părţii sale centrale, atunci puteţi savura plăcerea unui peisaj mai „sălbatic”, priveliştea marginilor parcului, unde se pare nici nu au fost atinse de mîna omului şi totul pare foarte natural şi neexplorat.
Înviorează mult parcul lacul în unul din colţurile sale, şi mai ales pîrîiaşul Durleşti, care trece prin partea de jos a parcului cu cîteva poduri aruncat peste el. Şi peste tot pot fi văzuţi oameni lucrînd paşnic şi tihnit, ocupaţi de îngrijirea peluzelor, grădinii de flori, straturilor de flori, havuzurilor. Sînt şi ei parte a acestui peisaj, însciindu-se perfect în el şi reamintindu-ne că această frumuseţe a fost creată cu mîinile şi inimile oamenilor.